Secretul Vegei

Pădurea se învăluia în albastrul serii când busola lui CyKid începu să strălucească.

Nu arăta spre nord. Arăta în sus.

— Steaua aceea clipește, spuse CyLuna, apropiindu-se. Aproape de parcă ar vrea s-o observăm.

CyBot își înclină capul argintiu. CyDog adulmecă mușchiul moale, iar CyUni privi ramurile care sclipeau.

Pentru o clipă, cei cinci prieteni rămaseră nemișcați. Ceva minunat era pe cale să înceapă.

Între doi copaci bătrâni se deschise încet un cerc auriu.

Dincolo de el, prietenii zăreau un cer plin de stele violete.

CyKid o luă pe CyLuna de mână.

— Ne uităm?

CyBot desfăcu o mică hartă albastră.

— Vine un semnal de dincolo. Cineva are nevoie de ajutor.

CyUni atinse cu cornul marginea luminii. Poarta deveni liniștită și strălucitoare.

— Împreună, spuse CyLuna.

Făcură un pas curajos, iar pădurea dispăru în urma lor.

O cărare de scântei aurii îi purta lin printre stele.

CyKid își întinse mâna liberă. CyLuna râse când buclele îi plutiră în jurul feței. CyBot zbura alături de ei, CyDog țopăia prin lumină, iar CyUni le arăta drumul.

Călătoreau mai departe decât își imaginaseră vreodată.

Și nimeni nu trebuia să călătorească singur.

Cărarea se sfârși pe o platformă de cristal.

În fața lor se întindea un oraș cu turnuri albastre și poduri aurii, plutind sub mii de stele.

Dar ferestrele erau întunecate. Clopotele tăceau.

— Oare doarme toată lumea? întrebă CyKid.

CyLuna ascultă.

— Eu cred că orașul așteaptă.

Pe harta lui CyBot apăru un nume mic: Vega.

Prietenii traversară un pod de cristal. CyKid ridică busola, iar o dală de sub pantoful lui începu să lumineze.

CyLuna îngenunche lângă ea.

— E caldă.

Harta lui CyBot arăta cinci cărări în jurul unei stele goale. Toate erau stinse.

— Orașul și-a pierdut legăturile, spuse el.

CyDog privi spre o grădină aflată deasupra lor. CyUni dădu din cap.

Poate că răspunsul îi aștepta acolo.

O cărare șerpuită ducea spre un castel auriu care plutea deasupra norilor pufoși.

Florile se deschideau când prietenii treceau pe lângă ele, luminând drumul petală cu petală.

— Chiar și un loc tăcut are lucruri să ne spună, zise CyLuna.

CyKid cercetă cu atenție fiecare piatră. CyBot urmărea harta. CyUni se luă după o sclipire aurie, abia zărită.

Atunci CyDog se opri lângă un copac bătrân și lătră scurt.

Sub o rădăcină, un cristal mic clipea în întuneric.

CyDog se așeză lângă el, măturând mușchiul cu coada.

— Ce descoperire! șopti CyKid.

CyLuna ridică ușor o rădăcină desprinsă, în timp ce CyBot lumină scorbura cu lămpița lui.

CyKid întinse mâna și scoase cristalul. CyUni își coborî capul ca să-l vadă.

Lumina dinăuntrul lui începu să strălucească mai puternic.

CyKid și CyLuna ținură cristalul între ei.

CyUni îl atinse ușor cu cornul.

Un fir auriu se întinse prin aer, peste flori și în jos, spre oraș.

CyBot urmări firul pe hartă.

— Știe unde îi este locul.

CyDog se ridică, gata să pornească în frunte.

— Atunci îl ajutăm să ajungă acasă, spuse CyLuna.

Firul auriu îi conduse într-un observator rotund.

Deasupra unui soclu de piatră plutea o hartă stelară. Lumi de toate culorile se roteau încet în jurul ei.

Cinci legături rămăseseră întunecate.

CyBot arătă spre ele.

— Un singur cristal nu le poate lumina pe toate.

CyKid își privi sora, apoi pe ceilalți trei prieteni.

— Poate, spuse el, că nici nu trebuie să o facă singur.

CyKid așeză cristalul pe soclu. CyLuna își puse luminița aurie lângă el.

CyUni adăugă o sclipire blândă. CyBot trimise o rază albastră spre centru.

O pietricică tot nu era la locul ei. CyDog o împinse înainte cu nasul.

Prima cărare se aprinse. Apoi a doua, a treia, a patra...

Și, în cele din urmă, a cincea.

Lumina străbătu harta ca un salut plin de bucurie.

În tot orașul, ferestrele se deschiseră în șiruri aurii și calde. Clopotele începură să sune.

Deasupra balconului apăru o mică planetă albastră.

CyKid și CyLuna bătură palma. CyBot flutură ambele mâini. CyDog sări de bucurie, iar coama lui CyUni scânteie.

Secretul Vegei nu era o comoară pe care s-o păstrezi doar pentru tine.

Era o cale de a aduce laolaltă lumi îndepărtate.

Poarta stelară îi purtă pe cei cinci prieteni înapoi în pădurea lor.

Zorii poleiau frunzele cu aur. Se așezară împreună pe mușchiul moale și priviră ultima sclipire a porții cum se stingea.

— O să mai fie o aventură? întrebă CyLuna.

CyKid zâmbi.

— Eu încă am o mulțime de întrebări.

CyDog se făcu ghem, oftând mulțumit.

Sfârșit... până la următoarea întrebare.